Crucificarea lui Isus

Povestea crucificării lui Isus Hristos este, desigur, o alegorie al cărei mesaj ne este direct adresat în prezent.

Punerea pe cruce a corpului lui Isus ne transmite următorul mesaj: corpul fizic nu este esenţial, ci spiritul. De aceea, moartea corpului fizic nu prezintă importanţă.

Cei doi tâlhari crucificaţi alături de Isus reprezintă două aspecte ale naturii noastre fizice pe care ne putem permite să le pierdem, pentru a putea dezvălui latura noastră spirituală. Aceste două aspecte sunt egoul şi voinţa.

Pentru mulţi oameni, egoul şi voinţa par să lucreze împreună în armonie. Egoul împinge pe om să aibă opinii solide asupra diferitelor subiecte, iar voinţa îl determină să dorească să îi convingă şi pe alţii că perspectiva lui este cea corectă şi singura care merită să fie luată în considerare.

Vedem această tendinţa la politicienii care pornesc de la o idee creată de mintea lor şi, prin intermediul voinţei, ţin discursuri în faţa maselor de oameni pentru a-i convinge de validitatea punctului lor de vedere.

Aşadar, crucificarea ne spune că dacă reuşim să nu mai acordăm atâta importanţă laturii fizice şi să reducem din ego şi din ambiţia de a-i face pe alţii să gândească la fel ca noi, atunci am putea revela spiritul lui Hristos pe care cu toţii îl avem în noi.

Sabia care a străpuns trupul lui Isus reprezintă puterea lui Dumnezeu care în sfârşit dă lovitura finală, eliberându-ne de legătura cu tot ce este de natură fizică şi împingându-ne să ne descoperim şi să ne creştem latura spirituală a existenţei.

Sabia a fost folosită în mod repetat ca şi metaforă a puterii lui Dumnezeu, ca de exemplu sabia cu care Sfântul Gheorghe omoară dragonul, ori povestea regelui Arthur şi a sabiei sale Excalibur.

Cuvintele din Biblie ale lui Isus “Astăzi veţi fi cu mine în rai” fac referire la partea spirituală a celor doi tâlhari, dar prin extrapolare, se adresează fiecăruia dintre noi.  Prin crucificarea egoului şi a voinţei şi transformarea lor în aspecte spirituale, acestea îşi pierd natura fizică şi devin atribute sfinte.

Egoul şi voinţa sunt negative numai atunci când sunt utilizate doar în sensul lor fizic. Totuşi, atunci când sunt puse în slujba spiritului, ele ajută la evoluţia spirituală a tuturor.

O persoană spirituală îşi foloseşte egoul pentru a-i ajuta pe alţii, nu pe sine, iar voinţa este forţa prin care dorinţa de a-i ajuta pe alţii se materializează.

În concluzie, aspectele pur fizice ale egoului şi voinţei se transformă, prin crucificare, în forme spirituale de ajutor faţa de semeni, pus înaintea ajutorului pentru propria persoană.

Icon

PDF - Crucificarea lui Isus 116.44 KB 5 downloads

...