Acest concept al dimensiunilor poate provoca puţină confuzie, aşa că mă voi strădui să îl explic.
Există mai multe dimensiuni şi trebuie să înţelegem că fiecare dintre acestea este, de fapt, o lume reală. Corpurile noastre sunt multi-dimensionale – incercaţi să vă gândiţi la conceptul de păpuşă rusească.
Avem corpul fizic aşezat pe planeta noastră fizică.
Apoi avem corpul eteric aşezat pe versiunea eterică a Pământului, care este la fel de real şi de solid, însă de o frecvenţă diferită de cea a Pământului, de aceea fiind invizibil pentru noi.
Urmează alte corpuri de frecvenţe din ce în ce mai înalte, care sunt de asemenea reale şi solide în acele tărâmuri, aşezate pe planete reale, solide, care nu sunt decât diferite versiuni ale Pamântului, de vibraţii diferite şi, deci, invizibile ochilor şi simţurilor noastre pământene.
Aceste diferite dimensiuni nu ocupă spaţiu, se află peste tot în jurul nostru, la fel cum avem semnale radio, TV şi de telefon care ne înconjoară.
Aşadar, avem opt corpuri – unul pe care îl putem vedea, şi încă şapte care sunt invizibile, însă fără îndoială reale. Fiecare dintre aceste şapte corpuri este aşezat pe o versiune a planetei Pământ care este reală, solidă, dar pe care nu o putem vedea. Aşadar, există în total opt versiuni ale planetei, şi într-adevăr, opt versiuni ale întregii galaxii. Cele şapte variante invizibile sunt de vibraţii din ce în ce mai înalte, în timp ce ochii noştri nu pot vedea decât în ceea ce numim spectrul vizibil.
Totuşi, este important de înţeles că, dacă avem antrenamentul necesar, ne putem transfera atenţia din corpul fizic în oricare dintre aceste corpuri şi lumi alternative care, atunci, ne vor părea la fel de reale şi de solide precum lumea noastră fizică.
Aşadar, să enumerăm aceste dimensiuni.
Începem cu corpul fizic aşezat pe planeta fizică Pământ.
Urmează versiunea eterică, de o vibraţie puţin mai ridicată decât cea a planului fizic. Aceasta apare ca o copie monocromatică a planului fizic, deoarece în dimensiunea eterică, soarele nu este la fel ca cel pe care îl ştim pe Pământ.
Deasupra urmează ceea ce numim dimensiunea a 4-a inferioară, ai cărei locuitori sunt demonii. Este o zonă perfect întunecată unde se resimte senzaţia teribilă de frică absolută, dar nu este iadul.
Urmează dimensiunea a 4-a superioară, pe care o cunoaştem sub denumirea de rai. Raiul este împărţit în trei straturi.
Stratul de la mijloc se numeşte Tărâmul Primăverii (Summerland) şi este locul unde toate sufletele merg automat atunci când îşi sfârşesc încarnarea pe Pământ. Imediat deasupra acestei zone se află adevăratul rai, unde se află fiinţe şi lucruri de o frumuseţe din ce în ce mai copleşitoare. Sub Tărâmul Primăverii se află ceea ce numim iad. Cu cât se coboară în interiorul acestui strat, cu atât totul este mai întunecat şi se simte din ce în ce mai multă nefericire. Este, totuşi, parte a raiului – adică parte din dimensiunea a 4-a superioară. Reţineţi că dimesiunea a 4-a inferioară de care am vorbit mai sus, unde locuiesc demonii, este o zonă complet separată cu care, în mod normal, nu ar trebui să intrăm niciodată în contact.
În concluzie, dimensiunea a patra superioară conţine iadul, Tărâmul Primăverii şi părţile minunate ale raiului.
Apoi se continuă cu dimensiunea a 5-a, a 6-a, a 7-a şi în final, dimensiunea a 8-a. Fiecare din aceste dimensiuni superioare sunt reale şi conţin din ce în ce mai multă splendoare.
Dimensiunea a 8-a este dimensiunea finală dumnezeiască, unde cu toţii ne vom încheia călătoria şi ne vom uni cu Dumnezeu. Totuşi, mai trebuie să treacă trilioane de ani până când acest lucru va avea loc.
O ultimă precizare. Mulţi oameni vorbesc despre dimensiuni mult mai înalte – a 11-a, a 12-a, a 19-a şi aşa mai departe. Ghizii mei îmi spun că nu este nimic altceva decât imaginaţia acelor oameni.
Nu sunt decât 8 dimensiuni.