Intrebare:
Bună, Bob! Aş vrea să discutăm despre extinderea universului din perspectivă ştiinţifică şi despre extinderea conştiinţei din perspectivă spirituală. De ceva vreme sunt curios să aflu mai multe despre realitatea noastră fizică pe Pământ, în spaţiu şi dincolo de spaţiu. Teoria coardelor (string theory) şi fizica particulelor explică unele lucruri referitoare la lumea noastră, dar nu prea pot explica sau oferi concluzii solide despre cum funcţionează realităţile sau despre ce se întâmplă dincolo de ceea ce se poate observa prin telescop. Ştiinţa pe care o utilizăm pe Pământ poate fi redusă doar la teorii, şi încă foarte limitative, deoarece totul este compartimentat în interiorul înţelegerii noastre restrânse, unde creierul nostru, folosit de asemenea înntr-o proporţie foarte mica, să poată descifra ce se întâmplă. De când am început această corespondenţă cu tine, despre spiritualitate şi ridicarea vibraţiei noastre în tărâmurile spirituale, m-am deschis către o perspectivă complet nouă – una pe care o simt a fi corectă, în aşteptare şi, surprinzător, nu chiar atât de greu de crezut.
În una din cărţile tale, vorbeşti despre expansiunea conştiinţei universale pe măsură ce noi oamenii ne unim într-o colectivitate, aducând cu noi colecţia de lecţii pe care fiecare le are de învăţat aici pe Pământ. Corect?
Încep să cred că, atunci când oamenii de ştiinţă spun că universul se extinde, de fapt, ei vorbesc despre extinderea conştiinţei, doar că ei văd totul prin telescop, matematică şi teorii, scăpându-le din vedere aspectul spiritual al acestui proces, care este de fapt cheia pentru a înţelege că nu tot ce vedem, atingem, auzim şi experimentăm trebuie să constea în identificări, etichetări şi punere în cutiuţe, pentru a fi uşor de înţeles pentru creierul fizic limitat al omului.
Răspuns:
Bravo, ai înţeles corect.
Tot ceea ce vedem în universal fizic este creat de către conştiinţa individuală şi colectivă care creează holograma.
Oamenii de ştiinţă mediocri rămân blocaţi în ceea ce pot să vadă, să atingă, să miroasă şi să cuantifice, refuzând să accepte că toate aceste lucruri fizice sunt doar rezultatul final al unui lung proces prin care conştiinţa creează această “realitate” pentru ca noi să putem avea experienţe fizice pe măsură ce progresăm către perfecţiune. Atâta timp cât dau la o parte realitatea – conştiinţa invizibilă, catalogând-o drept o fantezie, nu vor putea ieşi niciodată din labirintul ignoranţei.
Problema este că acest aspect spiritual al vieţii a fost legat de religie, iar protagoniştii celor două tabere – religia şi ştiinţa, au construit un zid impenetrabil între spiritualitate şi ştiinţă. Ei nu vor putea face niciun progres până când nu realizează că, de fapt, privesc faţetele aceleiaşi monede. Cauza acestui blocaj constă în frică şi ego.
Ştiinţa priveşte cu groază posibilitatea de a deschide cutia Pandorei în domeniul religiei (de fapt termenul corect este spiritualitate, care este total diferit de religie) şi de a o lua de la început, iar religia este înspăimântată să recunoască existenţa laturii fizice a spiritualităţii. Aşa că toată lumea ţine cu dinţii de teorii incomplete.
Chiar şi religiile cunosc doar fragmente ale adevărului spiritual.
Totuşi, nu este totul pierdut. Apar din ce în ce mai mulţi oameni ca tine şi ca mine care vor să descopere realitatea vieţii şi să pună piesele de puzzle cap la cap. De asemenea, există un număr de cercetători, în afara ochiului public, care sunt învăţaţi de fiinţe extraterestre pozitive despre realitate.
Într-un final, va pătrunde şi în ştiinţa convenţională idea că universul este parte dintr-o structură complexă, pe mai multe straturi, creeată de conştiinţa tuturor creaturilor şi fiinţelor care au trăit, trăiesc şi vor trăi vreodată în ceea ce numim viitor, care de fapt este un prezent separat de către conştiinţă.
Deci, da, universul se extinde pe măsură ce conştiinţa se extinde. Dacă puneţi totul cap la cap, Îl aveţi pe Dumnezeu, şi tot ce este.
Încă un nu pentru oamenii de ştiinţă.
