(Voi reda exact ceea ce mi-a fost transmis de unul din ghizii mei spirituali referitor la subiectul iertării:)
„Atunci când rănim pe cineva, de fapt noi nu facem rău persoanei propriu-zie, ci Ȋl rănim pe Dumnezeu manifestat ȋn viața acelui om. Dumnezeu nu se răzbună niciodată pe noi. Dragostea lui este totală. De aceea, realizăm eroarea majoră pe care o facem de a răni pe cineva pe care ne este imposibil să Ȋl urâm, deoarece Dumnezeu este dragoste infinită. De asemenea, ne dăm seama că noi ȋnșine suntem parte din Dumnezeu deci, atunci când rănim pe altcineva, de fapt ȋncercăm să rănim un frate și pe Tatăl nostru. Toți suntem creați ȋn imaginea lui Dumnezeu și avem o scânteie dumnezeiască ȋn noi, așadar, când ȋncercăm să rănim pe cineva, Ȋl rănim de fapt pe Dumnezeu prezent ȋn tot ce există. Cu alte cuvinte, incercăm să ne facem rău nouă ȋnșine. O asemenea faptă prostească de a ne face rău nu poate fi iertată decât de noi ȋnșine. Ȋn momentul ȋn care realizăm acest fapt și ne pare rău pentru actul imatur de a ne face rău ȋncercând să facem rău altcuiva, putem de asemenea să observăm acțiunile celor care ar dori să ne facă rău, și putem să ȋi iertăm pentru că “ei nu știu ce fac.”
Faceți clic pe linkul pentru a descărca lecția:
