Materia întunecată

Am spus de multe ori că totul este unul şi că acel unul este Dumnezeu. Această afirmaţie implică faptul că fiecare atom, indiferent unde se află, este viu şi este echivalent cu orice lucru sau persoană. Tot ceea ce este se află în cautarea realizării de sine, în încercarea de a fi deţinătorul unic al forţei numite Dumnezeu. Această tendinţă impinge întreaga materie să acţioneze în moduri diferite, cu obiectivul de a fi o manifestare unică a forţei creatoare. Această regulă se aplică şi la nivelul atomilor, datorită faptului că şi aceştia sunt vii şi se supun aceleiaşi tendinţe de a înţelege conceptul de Dumnezeu.

Pentru a putea răspunde la întrebarea referitoare la aşa-numita “materie întunecată’, trebuie spus că nenumăraţii atomi aflaţi peste tot în spaţiu au, fiecare, anumite ştampile care le imprimă tendinţa de a fi atraşi spre crearea de anumite obiecte. Aceste obiecte pot fi de natură fizică, sau pot avea diferite forme astrale.

Atomii destinaţi să alcătuiască obiecte fizice sunt cei cu care suntem familiarizaţi: oxigen, hidrogen etc.

Atomii meniţi să anime viaţa de tip astral au o altă formă şi structură încă necuantificate de om, deoarece omul încă nu a reuşit să studieze lumile astrale, acest studiu necesitând utilizarea minţii, şi nu a instrumentelor ştiinţifice. De asemenea, înţelegerea atomilor astrali necesită un anumit nivel de spiritualitate, iar ştiinţa încă nu este pregătită să admită existenţa vieţii în afara dimensiunii fizice, şi cu atât mai mult a vieţii în directă conectare cu Dumnezeu şi cu înţelegerea creaţiei.

Pe scurt, materia întunecată este reprezentată de toţi atomii astrali care plutesc în cosmos aşteptând să fie atraşi înspre crearea de forme sau entităţi astrale.

Ştiinţa a început să realizeze existenţa a “ceva” din spaţiu, ce conţine o cantitate enormă de energie – bineînţeles că toţi atomii conţin totalitatea forţei Dumnezeu care este o putere imensă – dar nu a făcut încă saltul cuantic în a identifica această forţă.

Această informaţie va fi dezvăluită omenirii odată ce aceasta va deveni capabilă să îmbine ştiinţa şi cunoaşterea spirituală deopotrivă.

Găurile negre

Galaxia nu este nici pe departe ceea ce ştiinţa încercă să ne prezinte.

Aşa cum am explicat, imaginaţia împreună cu mintea superioară reprezintă un instrument foarte puternic, însă imaginaţia deconectată de mintea superioară poate duce la rătăcire.

De aceea astronomii, atunci când privesc cerul nopţii prin telescop, observă o serie de efecte pe care nu le pot interpreta corect datorită lipsei mijloacelor adecvate de analiză, astfel că ei îşi folosesc imaginaţia pentru a inventa un răspuns la ceea ce observă.

Alţi oameni observă aceleaşi fenomene şi sunt complet nedumeriţi cu privire la ceea ce văd, sau cred că văd.

Astfel, la nivel colectiv sau individual, se propune un anumit răspuns şi, în lipsa altor propuneri, acest răspuns este probabil acceptat ca şi fapt, chiar dacă nu există nicio dovadă a veridicităţii acelei propuneri.

Aceasta este situaţia în care se află astăzi ştiinţa referitor la ceea ce numim spaţiu.

În realitate, spaţiul nu este acea distanţă de nenumăraţi ani lumină dintre planeta Pământ şi alte galaxii, aşa cum este descris.

Spaţiul este o iluzie creată în mod colectiv de mintea omului în lupta sa de a-şi găsi un loc în univers.

Totul este unul. Noi şi spaţiul suntem unul. Spaţiul este un concept în interiorul nostru, prezentat nouă de către propria noastră imaginaţie.

Nu este acum momentul să descriem şi să explicăm structura şi complexitatea vieţii, deoarece ar trebui să explicăm în detaliu natura realităţii. De aceea, afirmăm în mod simplu că ceea ce este observat ca fiind găuri negre sunt de fapt chakre sau puncte de intrare în entitatea sau fiinţa pe care o numim univers. (Multivers ar fi totuşi un termen mai corect).

Pentru a evita adâncirea confuzie, ne vom opri aici, până când va veni momentul să elaborăm mai pe larg acest subiect.