Cum a început viaţa?
Să încercăm să ne imaginăm un spaţiu gol nesfârşit, cu absolut nimic în el cu excepţia unei infinit de mici particule de viaţă care nu este supusă niciunei reguli, nu are masa, nu cunoaşte limite în ceea ce priveşte mişcarea sa, şi care, astfel, se poate mişca cu o viteză infinită oriunde doreşte.
Aşadar, această particulă se mişcă cu o viteză infinită într-un spaţiu gol, creând iluzia a tot ceea ce vedem, minuscul sau grandios. Iată deci, ceea ce atât de mulţi cercetători de particule studiază şi încă încearcă să descopere.
Deoarece timpul şi spaţiul nu există, tot ceea ce este în realitate se numeşte aici şi acum, de aceea nu poate exista decât un singur lucru care să ocupe acest aici şi acum, şi acel lucru singular este de fapt tot ceea ce este.
Cum s-a plantat viaţa?
Pentru a înţelege acest concept, trebuie să Îl luăm în considerare pe Dumnezeu.
Dumnezeu este rezultatul natural al legii cosmice fundamentale a atracţiei reciproce – ceea ce se aseamănă, se atrage. Înainte de a exista orice tip de ordine în univers, această lege funcţiona atrăgând molecule de materie şi respectiv, făcând ca spaţiul să atragă spaţiu. Pe măsură ce atomii se unesc, legea continuă să opereze asigurându-se că substanţele cu caracteristică de frumuseţe atrag alte substanţe cu aceeaşi caracteristică. La fel, formele dezagreabile atrag alte forme dezagreabile. Moleculele cu tendinţă spre viaţă animată atrag elemente similar, şi aşa mai departe. Tot ceea ce vedem s-a format datorită acestei legi a atracţiei reciproce, de-a lungul erelor. Aceasta este mâna creatoare a lui Dumnezeu. Similar, au apărut şi fiinţele spirituale, şi alte aspecte ce au fost dezvoltate prin aceeaşi modalitate, rezultând în tot ceea ce vedem şi cunoaştem.
Planete goale
Vreau să menţionez că diferitele planete ale sistemului nostru solar – Pământ, Marte, Saturn, Jupiter etc, sunt reprezentări fizice ale chakrelor fiecărei persoane, dar şi ale chakrelor galaxiei noastre.
Voi explica, însă veţi avea nevoie să vă ajutaţi puţin de imaginaţie.
Aşa cum am mai spus, noi suntem cu toţii o singură persoană care pretinde că ar fi, de fapt, un număr foarte mare de indivizi. Mai mult decât atât, întreaga galaxie este vie şi este parte din noi, iar noi suntem parte din ea. Deci, tu şi galaxia, eu şi galaxia, suntem una.
Acesta este un concept de natură spirituală – vorbim de o forţă spirituală invizibilă. Tu eşti o forţă invizibilă. Eu sunt o forţă invizibilă. Galaxia este şi ea aceeaşi forţă invizibilă. Totuşi, unde vreau să ajung este că dacă, de exemplu, cineva merge în tărâmul astral care răspunde de iubire şi toate ramificaţiile acesteia, acea persoană se va conecta cu planeta Venus şi cu acel tip de energie. La fel cum noi avem corp fizic, şi planetele au corp fizic – ceea ce putem vedea pe cerul nopţii.
Acum, diferitele planete – Pământ, Marte, Saturn etc, sunt mai mult decât doar planete. Fiecare dintre ele este creată pentru a reprezenta o anumită forţă sau emoţie. Venus este planeta care întruchipează conceptul de iubire. Marte este planeta care întruchipează conceptul de ură şi război. Când spun că întruchipează aceste concepte, nu mă refer la suprafaţa fizică a acestor planete, ci la ceea ce încorporează în tărâmurile astrale care le înconjoară.
Mai departe, deoarece noi şi planetele suntem una, fiecare din cele şapte planete acţionează ca nişte chakre, lăsând aceste forte (dragoste, ură etc) să curgă în interorul sau să iasă din corpul nostru. Fiecare planetă corespunde unei chakre a fiecărui om.
Din tărâmurile astrale, iubirea va curge de la punctul chakră Venus către chakra inimii unei persoane, iar acea persoană va simţi iubirea.
Astfel, se poate înţelege că tărâmurile astrale nu sunt doar locuri care arată similar cu cee ace vedem pe suprafaţa pământului. Aceste zone sunt extrem de complexe, iar ceea ce se poate întâlni acolo depinde foarte mult de planeta cu care o anumită persoană se conectează când vizitează acel loc.
Marte, în câmpul său eteric, va arăta complet diferit de Venus, şi totuşi, ambele planete fac parte din lumea astrală.
Ori de câte ori mergem în lumea astrală, mintea noastră încearcă în mod disperat să treacăprin filtrul raţiunii ceea ce vede, sau mai bine zis, cee ce simte. De aceea, nu sunt sigur că ceea ce eu observ, de exemplu, este o reprezentare corectă a ceea ce se află acolo, sau preiau doar nişte imagini pe care mintea şi emoţiile mele mi le transmit în încercarea de a da un sens acelei experienţe.
Din acest motiv, am evitat în mod intenţionat să descriu vreo situaţie în mod deosebit.
De asemenea, tot din această cauză, în timpul călătoriilor mele prin tărâmurile astrale, foarte rar observ oameni sau oraşe (cu excepţia raiului, bineînţeles). Tărâmurile astrale sunt pline de emoţii, nu neapărat de oameni. Însă nu se poate spune că acolo nu sunt oameni. Majoritatea, dacă nu toţi vizitatorii extratereştrii vin din tărâmurile astrale. Însă ei vin din zone diferite ale acelor tărâmuri, aspectate complet diferit faţă de lumile astrale pe care le-am descris anterior.
Îmi cer scuze pentru că am scris foarte mult pentru a spune de fapt, foarte puţin, însă astralul este un subiect complex.
Pentru a descărca această lecție, faceți clic pe link:
